Aici avea cateva luni si ma tinea cu manutele lui pufoase de mana, pe care adormise comfortabil. Mi-e atat de drag de el si poza asta mi-a fost mult timp tare lipita de inima. Cand era mic, a fost mai mult cu taica-so decat cu mine si tare greu am acceptat asta, de fapt niciodata n-am acceptat asta, doar ca a mai crescut si lucrurile s-au schimbat. Din fericire, fiindca altfel tare neimplinita m-as fi simtit. Cu timpul am ajuns la concluzia, ca eu eram singura piedica dintre noi doi. Tot timpul eram incordata si speriata, iar el simtea asta. Normal ca tragea mai repede spre tati lui decat spre stresata de mami care era tot timpul in alerta si transmitea energii negative. Mi-as dori s-o iau de la capat, sa ma opresc din gandit si citit si sa ma bucur de instinctele mele materne, sa il iubesc fara sa ma gandesc cum spune cartea, ci cum simt eu. Sunt perfectionista de fel si imi place sa controlez toate situatiile, dar cu cat inaintez mai mult in viata, realizez ca cele mai frumoase momente sunt acelea neplanificate,necalculate si nepregatite. Invat zilnic sa ma bucur de lucruri fara sa incerc sa le controlez si sa ma bucur de viata asa cum vine ea. Aplic asta inclusiv cu baietelul meu si asa avem parte de cele mai frumoase distractii in doi. Nu ma mai intereseaza ca facem urme pe gresia neagra sau ca am patat bluza, ci valorific momentul petrecut impreuna si asa am descoperit in sfarsit cat de fericita pot fi! Cat de mult m-am eliberat! Daca esti o viitoare mamica sau o proaspata mamica, singurul sfat pe care il vei primi de la mine este sa-ti asculti instinctul de mama care deja s-a format in tine, el poate fi singura busola spre o aventura frumoasa - a ta si a copilului tau!
