miercuri, 21 mai 2014

Despre co-sleeping

Buna mamicilor! De data aceasta ma adresez asa fiindca  abordez un subiect dedicat voua si sper ca urmatoarea veste sa va bucure: imi doresc sa postez de cel  putin 2 ori pe luna subiecte legate de puericultura. Pentru mine este un domeniu actual si incerc mereu sa fiu informata si sa aplic cele mai bune metode in cresterea copilului meu.


Am ales un subiect destul de controversat pentru astazi si anume co-sleepingul sau dormitul cu copilul in acelasi pat. In primul rand trebuie sa va anunt ca eu dorm cu copilul meu asa ca vreau sa va spun experienta mea si avantajele acestei metode.
  Sa va spun povestea mea. Am ajuns din intamplare sa dorm cu copilul. Cred ca printre primele sfaturi pe care le-am primit despre copii a fost sa nu dormim impreuna. Am auzit de atatea ori acest lucru incat l-am luat ca atare fara sa fac prea multa cercetare. De cand aveam 7 luni  de sarcina am cumparat un patut pentru bebe si ne-am propus sa doarma un timp cu noi in camera si apoi in camera lui. De la 3 luni jumatate bebelusul meu a inceput sa nu mai ceara mancare noaptea si dormea cam 8 ore. Odata cu dintisorii, ma trezeam de foarte multe ori pe noapte sa-l linistesc si sa-l adorm, dar tot n-am cedat sa-l iau in patul meu. Eram sigura ca nu exista nimic mai periculos ca dormitul in acelasi pat cu copilul. La 9 luni a facut otita. Pentru prima data era bolnav si doctora mi-a spus sa fiu foarte atenta la mucisori, fiindca ei i-au provocat otita, sa nu-l las sa se infunde pe nas. Asa ca a trebuit sa-l iau cu mine in pat. Desi era bolnavior si avea dureri, din acea seara, copilul s-a linistit si a dormit foarte bine. Eram uimita dar nu vroiam inca sa accept ideea de a dormi cu el in pat desi imi facea placere. Dupa ce s-a vindecat, a revenit in patut si imediat au inceput iar drumurile dintre pat si patut, agitatia pe timpul noptii si nevoia constanta de noi. Am decis sa-l culcam intre noi si imediat copilul s-a linistit. Dupa o discutie cu sotul meu, am cazut de acord sa-l culcam cu noi. El nu a fost deranjat de acest lucru si acesta este un punct foarte important. Partenerul tau trebuie sa fie de acord cu decizia ta de a dormi cu copilul. De asemenea, am impus niste reguli care mi se par importante si anume sa nu il expunem pe cel mic la situatii neplacute: dormim imbracati si nu intretinem relatii sexuale in aceasi camera cu copilul. Legat de relatia intima cu sotul meu, aceasta nu a fost afectata de venirea in pat a micutului. Atunci cand relatia dintre parteneri e buna nu exista problema aceasta. Cred ca in acele cazuri in care unul din parteneri se plange este fiindca incearca sa musamalizeze o problema personala si sa caute pretexte.
 Un alt lucru care s-a imbunatatit a fost somnul nostru care a devenit mai linistit, odihna fiind un punct foarte important pentru oricine. Chiar daca eu eram cea care ma trezeam sa linistesc copilul, sotul meu nu putea sa nu se trezeasca asa ca acest beneficiu a fost pentru amandoi.
 Principalul motiv pentru care foarte multa lume nu este de acord cu co-sleepingul ar fi lipsa de independenta a copilului. Aceasta idee este gresita inca de la inceput, pentru ca bebelusul si copilul nu are nevoie de independenta, ci din contra are nevoie de multa iubire si sprijin din partea parintilor. Indepartarea lui in aceasta perioada ii poate crea daune psihologice pentru tot restul vietii.  "Neglijarea cronica a baietilor si fetelor  in timpul primilor 2 ani de viata este devastatoare din punct de vedere psihologic si neurologic." Dr. James Dobson
Copilul care se simte in siguranta si care simte iubirea parintilor si toata atentia lor va avea toate resursele pentru a fi fericit si a deveni puternic din punct de vedere emotional si fizic. Sunt o multime de studii facute in acest sens, insa unul care mi se pare cel mai concludent ar fi facut pe copiii dintr-un orfelinat romanesc de catre Mary Carlson, cercetatoare la facultatea de medicina Harvard. Orfelinatul era supraaglomerat iar ingrijitoarele nu faceau fata, astfel ca erau o gramada de copii neglijati din punct de vedere emotional, acestia neavand parte de atingeri sau afectiune. La controlul medical realizat, la copii de 2 ani s-a descoperit ca aveau valori ridicate ale hormonului de stres din sange numit cortizol, despre care se stie ca, la valori ridicate, poate afecta creierul. Chiar daca vor reusi sa supravietuiasca nu-si vor mai reveni niciodata. Acesta este un exemplu extrem, pentru ca sunt sigura ca cele care citesc aceasta postare nu-si neglijeaza copiii, dar vreau sa intelegeti importanta relatiei foarte stransa parinte-copil. Tot cercetatorii de la Harvard au descoperit ca relatia timpurie dintre mama si copil e vitala. Este chiar legata de sanatatea fizica a persoanei la 40 sau 50 de ani mai tarziu. Cand anumite nevoi nu sunt implinite in copilarie, se intrevad probleme in viitor.
  Primii ani de viata ai copilului sunt importanti nu doar in educatia copilului ci si in dezvoltarea lui fizica si psihica. La aceasta varsta este dependent de parinte si este ca un burete absorbant, fiind perioada in care acumuleaza foarte multe cunostinte. Somnul nu il ajuta doar sa se odihneasca, ci ii pune ordine in ganduri si il ajuta sa memoreze ce a invatat pe timpul zilei. De aceea somnul e important nu doar cantitativ ci si calitativ.
 O alta parere pe care am auzit-o ar fi ca nu e igienic sa imparti acelasi asternut. Mi se pare absurd sa vorbim despre acest lucru in acest secol. Daca nu esti curat esti un pericol si pentru tine, nu doar pentru cel mic.
 De asemenea, daca va uitati in urma, la parintii nostrii, care n-au dormit separat sau la civilizatiile africane, unde femeile isi poarta copii in spate  inclusiv la munca in primii ani de viata si sunt nedespartiti, veti ajunge la concluzia ca acestia sunt mai putin violenti, mai concentrati pe familie, cu mai mult respect si valori mai profunde.
 Din pacate nu am mai gasit acest studiu, dar stiu ca exista unul care a demonstrat ca cei care au dormit cu parintii in perioada prescolara, fata de cei care au dormit separat, aveau rezultate mai bune scolare.
 Nu in ultimul rand, vreau sa-ti spun ca acea creatura mica are nevoie de tine 100%. Copiii cresc repede si aceste prime momente sunt importante pentru amandoi...sunt sigura ca el e prioritatea ta si vrei sa-i oferi tot ce-i mai bun...
 Sfatul meu final ar fi sa nu te temi de coparenting. Pentru familia mea acest moment este cel mai pretuit din zi, cand dupa  activitatea si agitatia specifica fiecarei zile, ne strangem toti in pat, facem rugaciunea, ne spunem te iubesc si adormim imbratisati. Daca tu si partenerul tau iti doresti acest lucru si  dar ti-e teama de critica societatii sau ca acest lucru nu ar fi benefic pentru tine sau pentru copilul tau, aici ai gasit avantajele pe care eu le experimetez. Pentru mine este o placere si cu siguranta va ramane o amintire frumoasa peste 1 an, 2...cand baiatul meu va simti nevoia sa doarma singur sau va veni timpul sa-l invat sa doarma singur.

6 comentarii:

  1. Cred ca e important ca fiecare familie sa faca mereu asa cum simte; dormitul cu copilul are avantaje intr-adevar, depinde foarte mult si de felul de a fi al fiecarei persoane in parte. La noi, spre exemplu, nu s-a pus niciodata problema ca vom dormi cu copilul in pat...nici macar in aceeasi camera. Bineinteles ca s-a intamplat de cateva ori in noptile cand copilul era bolnav, sa doarma cu noi pentru a-l putea supraveghea...insa, atat. Eu personal sunt o persoana care tine foarte mult la intimitatea ei, de aceea spun ca depinde de personalitatea fiecarui individ. Mi-a placut articolul tau, astept cu interes si altele din acest domeniu!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si eu cred ca venirea unui copil nu trebuie sa dea peste cap viata parintilor ci sa se acomodeze dupa stilul lor. in cazul meu, eu imi doream sa dorm cu copilul dar aveam foarte inoculata ideea ca nu e ok. de aceea, am facut acest post si sper sa fie de ajutor celor care au dubii in ce priveste cosleepingul. ma bucur ca ti-a placut articolul, vor mai urma...xo

      Ștergere
  2. Cati ani are baiatul tau si de la cate luni doarme cu tine?

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-a placut mult articolul si deabia astept sa continui aceasta serie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cu siguranta, Teodora! ma bucur pt feedbackul pozitiv! :**

      Ștergere